"...Satenii isi amintesc si azi vremurile cand parintele Arsenie venea noaptea in poiana aceasta pustie, impreuna cu parintele Ioan de la Recea si faceau slujba, numai ei doi, in mijlocul padurii. Imi amintesc glasul tunator al parintelui Arsenie: <<Mai, voi nu aveti idee ce loc este asta! Asta e un loc sfant. Vor canta ingerii din cer aici, caci e sfintenie mare...>>. O incuraja mereu pe bunica mea, care in vremea aceea traia intr-un bordei impreuna cu cateva maici. N-aveau voie sa poarte rasa monahala, nu aveau biserica, dar tineau toate randuielile calugaresti ca si cum aici, in poiana, ar fi fost o manastire adevarata. Impresionati de aceasta ravna a ei, oamenii s-au urnit s-o ajute. Va spun, desi era comunism, chiar daca nu erau mai credinciosi, oricum, oamenii erau mai oameni decat astazi, mai putin egoisti si fatarnici. Pe mine, oamenii nu m-au sprijinit deloc. In "50, cand s-a construit biserica, au venit de peste tot, din toate satele - romani si maghiari - veneau fiecare cu carutele, carau piatra, zideau temelia, adunau bani, au sapat o fantana de 70 de metri cu lopata si tarnacopul... Si nimeni n-a cerut vreodata ceva in schimb. Seara, se strangeau cu totii la rugaciune - era o comunitate puternica, de nezdruncinat - si uneori, atunci cand cadea intunericul, aparea din nou parintele Arsenie care ii lauda pentru fiecare lucru bine facut..."
"...Cu scopul adăpostirii fetiţelor orfane sau abandonate de părinţi în maternitate, în cadrul Mănăstirii Mărcuş, din judeţul Covasna, funcţionează, din anul 2001, Asociaţia de Binefacere „Sfânta Iustina“ Casa familială „Sf. Iustina“ a fost înfiinţată de maica stareţă Serafima Comşa, care este şi preşedintele asociaţiei.Asociaţia de Binefacere „Sfânta Iustina“ din cadrul Mănăstirii Mărcuş este prima casă familială din România ridicată pe lângă o mănăstire ortodoxă de maici, care are ca obiectiv adăpostirea copiilor nou-născuţi. Prin Hotărârea nr. 236/2002 a Comisiei pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului judeţean Covasna, asociaţia mănăstirii a obţinut autorizaţie pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul protecţiei copilului.
După cum aflăm de pe site-ul mănăstirii, în acest fel, asociaţia preia fetiţele orfane încă de la vârsta botezului, asigurându-le, în continuare, „condiţii optime de creştere şi educaţie, după toate principiile psiho-pedagogice, dar şi duhovniceşti, într-un climat moral sănătos, care să le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial şi influenţelor tuturor factorilor nocivi ai societăţii noastre moderne. Astfel se împlineşte, în mod ideal, pilda evanghelică a Samarineanului Milostiv..."
După cum aflăm de pe site-ul mănăstirii, în acest fel, asociaţia preia fetiţele orfane încă de la vârsta botezului, asigurându-le, în continuare, „condiţii optime de creştere şi educaţie, după toate principiile psiho-pedagogice, dar şi duhovniceşti, într-un climat moral sănătos, care să le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial şi influenţelor tuturor factorilor nocivi ai societăţii noastre moderne. Astfel se împlineşte, în mod ideal, pilda evanghelică a Samarineanului Milostiv..."
Susţinerea fetiţelor până la împlinirea socială
Conform îndemnului făcut de Iisus, „Lăsaţi copiii să vină la Mine“, nu s-a ţinut seama de nici un criteriu de selecţie (cum ar fi naţionalitatea sau religia copiilor abandonaţi), singura condiţie fiind aceea de a fi de parte feminină, având în vedere natura instituţiei care patronează această casă familială, respectiv o mănăstire de maici.
Asociaţia urmăreşte integrarea treptată a acestor copii în viaţa socială, şcolarizarea lor pe diferite forme de învăţământ, în funcţie de dezideratele şi aptitudinile personale ale fiecăreia, susţinerea lor până la împlinirea socială şi familială, până la maturitate.
Dacă, la un moment dat, familia poate oferi condiţii decente de viaţă la domiciliu, asociaţia din cadrul mănăstirii este de acord să se păstreze legătura cu familia natală, copiii putând fi vizitaţi oricând şi putând fi scoşi din mănăstire.
Copiii din mănăstire
"Chipul femeii cu ochi blânzi şi cu vălul negru pe cap a fost primul pe care au deschis ochii cele opt fetiţe care locuiesc la Mănăstirea Mărcuş din judeţul Covasna. Îi spun "mami" şi datorită ei nu au ştiut niciodată ce înseamnă să fii abandonat în maternitate.
Maica stareţă Serafima le-a luat de la câteva luni din pătuţurile de spital, le-a botezat, le-a vindecat rănile, le-a educat şi le-a iubit ca şi cum ar fi fost ale ei. Arareori dacă le vizitează cineva pe copile. Mamele lor naturale, deşi ştiu unde se află fetele lor, abia dacă trec pragul mănăstirii, în zi de sărbătoare, o dată sau de două ori pe an.
Avea 4 luni şi doar 3,600 kg. Cântarul pe care fusese aşezată la naştere arăta 800 de grame. Un ghemotoc cu inimă vioaie, cu ochi mari şi mânuţe firave. În braţele maicii stareţe Serafima părea un soi de jucărie cu viaţă în ea, atunci când fetiţa a intrat în mănăstire pentru prima dată. Se întâmpla într-o zi sfântă, de Crăciun. O dată cu naşterea Domnului, un alt suflet avea să o ia de la capăt.
Teodora este cea mai mică dintre cele opt feţite care se află acum în grija celor şase măicuţe de la Mănăstirea Mărcuş. Abia ce a împlinit 6 ani. A fost găsită într-un grajd şi salvată în chip miraculos de o familie care trecea pe-acolo şi care i-a auzit scâncetele. Nu cunoaşte altă casă decât mănăstirea şi nici altă mamă decât stareţa Serafima. Teodorei rar i se aude vocea. În preajma "mamei" sale însă, limba parcă i se dezleagă, iar curajul o însufleţeşte..."
Avea 4 luni şi doar 3,600 kg. Cântarul pe care fusese aşezată la naştere arăta 800 de grame. Un ghemotoc cu inimă vioaie, cu ochi mari şi mânuţe firave. În braţele maicii stareţe Serafima părea un soi de jucărie cu viaţă în ea, atunci când fetiţa a intrat în mănăstire pentru prima dată. Se întâmpla într-o zi sfântă, de Crăciun. O dată cu naşterea Domnului, un alt suflet avea să o ia de la capăt.
Teodora este cea mai mică dintre cele opt feţite care se află acum în grija celor şase măicuţe de la Mănăstirea Mărcuş. Abia ce a împlinit 6 ani. A fost găsită într-un grajd şi salvată în chip miraculos de o familie care trecea pe-acolo şi care i-a auzit scâncetele. Nu cunoaşte altă casă decât mănăstirea şi nici altă mamă decât stareţa Serafima. Teodorei rar i se aude vocea. În preajma "mamei" sale însă, limba parcă i se dezleagă, iar curajul o însufleţeşte..."
10 maicute pentru 10 fete
"Într-un luminiş de pădure, în ţinutul secuiesc al Covasnei, stă de strajă ortodoxiei o mănăstire de maici. E unicul aşezămînt monahal ortodox din tot judeţul şi unicul din ţară care poartă hramul Sfinţii Români. Un preot cu barbă albă, firav la trup, dar plin de viaţă atunci cînd începe să blagoslovească, îşi caută loc la umbră. Credincioşii îl năpădesc cu întrebări şi rugăminţi. Pentru fiecare are vorba potrivită. E sărbătoarea hramului. Sute de oameni au urcat coasta să asculte slujba. Sărmanii au fost puşi la masă. Măicuţele nu mai prididesc cu treburi. De fustele lor negre se prind ca nişte fluturi coloraţi mînuţe de copii. Sînt cele 10 fetiţe care cresc la mănăstire, ocrotite de călugăriţe şi bunul Dumnezeu..."
Cititi intreg articolul - 10 maicute pentru 10 fetite - MonitorulExpres
Jandarmii au adus cadouri de Iepuras
Jandarmii braşoveni nu au uitat de ei şi câţiva militari au făcut pe mesagerii iepuraşului ducându-le acestora cadouri. După un drum de aproximativ 40 de minute, ajungem la Mănăstirea Mărcuş.
Un loc liniştit.
În vârful unui deal, înconjurat de pădure, lăcaşul oferă multă linişte departe de agitaţia cotidiană. Aici 9 fetiţe şi un băieţel, abadonaţi la naştere, se bucură de iubirea şi căldura măicuţelor care îi cresc precum proprii lor copii. „Noi ne străduim să înlocuim şi latura părintească, să le asigurăm şi partea materială dar şi sufletească cât putem noi din tot sufletul nostru”, ne-a spus Maica Stareţă Serafima Comşa... "
Incidentul de la Mănăstire
"Mănăstirea Mărcuş din Covasna, a fost cuprinsă de flăcări, în această dimineaţă. Incendiul a distrus acoperişul de la casa familială din interiorul mănăstirii.
Mănăstirea a început să fie construită în anul 2001 iar casa familială a fost înfiinţată cu acordul autorităţilor, la iniţiativa maicii stareţe Serafima. Aici sunt crescute zece fetiţe abandonate în maternităţile din Braşov şi Sfântu Gheorghe..."
